Ea…

Si apare iar, te da peste cap cu lumina din ochii ei, iti rupe sufletul cand nu esti langa ea, te duci intr-o fractiune de secunda de la agonie la extaz, dar tu, tu o iubesti, tu o vrei langa tine indiferent de ceea ce se intampla in jurul tau, sunt atatea lucruri ce va unesc, sunt atatea sentimente in joc incat nu poti sa le tii infrau oricat de puternic ai fi. Nu renunti, nu POTI sa renunti! Poate este singurul lucru care nu poti sa il faci, dar nici nu vrei! Vrei sa faci orice doar pentru o clipa de tandrete si atunci cand apare esti in culmea extazului. Indiferent de moment, oricat de suparat ai fi iti trebuie o singura privire de-a ei si totul incepea sa prinda contur in jurul tau…

Nimic nu este mai special pentru tine decat sa fie in prezenta ta; iti doresti totul cu ea, isi doreste totul cu tine, o iubesti, te iubeste, o ranesti…ei bine…te face sa innebunesti, dar totul este inspre binele tau si realizezi asta! Iti doresti sa fie cea mai fericita persoana din lume.

Poate nu este ea cea mai dulce fiinta de pe Pamant, dar din tot Universul este cea ce anima totul in jurul tau si mereu ai sa o vrei! „Te am si te mai vreau si te mai vreau….

P.S. Te Iubesc!

O data de 1 fara tine…

Sunt la sute de km distanta si incerc sa imi dau seama ce caut aici…De ce nu pot nici macar aici sa te uit pentru 2 minute…In fiecare zi merg pe strada si te vad pretutindeni, vad imagini ce imi ataca inima prin locurile unde stateam noi, incerc sa le inchid, sa nu le mai privesc…Inchid ochii pentru cateva secunde si cand ii deschid, surpriza, sunt tot acolo. Ma plimb pe strazile unui oras strain si toata lumea se uita ciudat la mine, se uita ca la un strain, dar in acelasi timp ca la un om ca toti oamenii…Incerc sa zambesc sa nu par trist, dar incercarea mea este in zadar, nimic nu imi poate lua din minte imaginea cu tine stand in bratele mele.

Incerc apoi sa ma distantez de toate si de tot, incerc sa imi fac o noua viata, dar trecutul ma apasa si doare foarte mult oricat de tare as incerca eu sa fiu. Viu merg si intalnesc persoane vesele, persoane ce pe moment ma fac sa rad sau cel putin sa zambesc, dar apoi apare iar si iar si iar…starea de vinovatie ca te-am pierdut… Imi inec amaru in scris si in tigari, realizez ca nu e bine, dar eu continui sa fac ceea ce am inceput…

Ma indrept cu pasi marunti dar foarte nesiguri catre o luminita; nu pot sa-mi dau seama despre ce este vorba, nu pot sa imi dau seama ce ma va astepta acolom…      Insa un singur lucru este cert…..          Este O Data De 1 Fara Tine!

Sfarsitul Unei Vieti Alaturi De Tine!

Am stat si am analizat tot ce s-a intamplat intre noi doi, am stat si m-am gandit unde am gresit, am stat si mi-am dat seama ca am meditat degeaba, am realizat ca nu pot, ca nu exista cineva care sa te inlocuiasca. M-ai ajutat din prima zi in care te-am cunoscut, in a doua zi am simtit cum tot Universul meu ia o intorsatura neasteptat de mare, in a treia zi ti-am spus: “Te iubesc! “.In mintea ta probabil nu puteai sa concepi asa ceva, am inceput pe parcurs sa te cunosc din ce in ce mai bine si datorita tie am renuntat la multe lucruri ce nu imi faceau bine, datorita tie am ajuns un nou om, datorita tie oamenii care ma cunosc de mult timp mi-au spus ca m-am schimbat intr-un bine neimaginat. Mi-am jurat ca orice s-ar intampla, nu voi renunta niciodata la tine.

Poate nu am inceput noi chiar cu dreptul in relatie, dar cred ca tu ti-ai dat seama de asta mai inainte ca mine, avand in vedere mentalitatea foarte dezvoltata de care ai dat dovada in orice situatie mai delicata, insa imi doresc ca intr-o zi cand vei realiza cat de mult ai insemnat pentru mine, sa imi poti spune ce am insemnat eu pentru tine cu adevarat, ce ne-a unit pe noi cu adevarat, de ce noi doi am fost sortiti unul altuia, dar destinul ne-a distrus orice viitor. Cand vei realiza aceste lucruri, vei vedea ca persoana care a fost langa tine aproape 11 luni de zile nu mai este si oricat de mult ti-ai dori nu o vei mai putea avea, nu pentru ca voi fi undeva acolo Sus privindu-te, ci pentru ca acea persoana va fi nevoita toata viata sa duca o lupta cu ea insasi pentru a te uita pe tine, pentru a uita o iubire de Iarna, ce a ajuns o drama de Toamna, insa nu va reusi si se va zbate pana la ultima suflare sa faca asta indiferent de riscurile pe care si le asuma.

Tu pasare calatoare ce mi-ai calauzit viata, Tu cea cu inima ca o fortareata, eu, un simplu om am reusit sa strabat labirintul din sufletul tau si am ajuns in fata Portii de Aur a inimii tale, insa cheia nu a fost la mine si acum sunt nevoit sa ma intorc, dar drumul de intoarcere este cu atat mai greu pe zi ce trece; labirintul sa intetit, s-au format alte culoare care pe mine ma induc in eroare, s-au format noi usi inchise, pentru care nu am deajunsa putere sa trec. Voi rataci aici pe vecie, incercand sa imi gasesc calea spre iesire si iti spun exact ce se va intampla: Cand voi reusi sa ies, voi fi stors de ghin si nu voi mai avea putere sa lupt cu leii ce ma inconjoara.

Poate acum cand citesti acest lucru vei vedea ce eu nu am scris, vei vedea ce Tu m-ai indrumat sa scriu, vei vedea…

 

Etaju’ 9

„Locul unde incepe actiunea” cum spun altii, este ceva mirific pentru Bogdan Cautis, Adrian Munteanu, Cristina Gavrila, Violeta Sebe, Mariana Bengalici, Maria Rojoc, Cosmin Riznic, Mirel Gheorghita, Claudiu Ionel si Vasile Dragos. Totusi de ce ? Avand in vedere petrecerea de pe data de 15.10.2011, ce a avut un real succes, acest loc a devenit un simbol al petrecerilor.

Pentru a explica mai in amanunt ce reprezinta acest loc, voi folosi cuvintele: apartament, 2 camere, etaj 9. Atat va pot spune oficial, dar neoficial sunt atat de multe lucruri de spus incat nu as avea timp si nici rabdare sa le spun pe toate. Incercarea mea de a face potrivirea cu un club nu ar fi deajuns deoarece niciun club, nicio discoteca, absolut nimic nu poate sa fie mai Mirific!

In Final Va Prezint : 

Neinsufletire

Oameni multi in cimitire,

Loc de lacrimi si suspine.

O durere infernala

Precede moartea banala.

Cate un cortegiu trece,

Insotit de un vant rece.

Fata sumbra din sicriu

Ma roaga sa nu ajung tarziu.

Plansul este descarcare,

Cascada de lacrimi amare.

In zadar sunt bocitoare si ascutite tipete

Cand sicriul e coborat, lent cu un scripete.

Trece un an, mai trece unul,

Primesc chemare de la strabunul.

Accept fara sa ma gandesc

Si  plec fara  sa clipesc.

Sa ma planga lumea toata,

Sau sa nu planga vro-data,

Sa-mi puna flori pe mormant,

Nu vreau cavou, vreau in pamant…

In cinstea prieteniilor trecute si a celor nou inlantuite!

In unele momente ma gandesc la tot ce a fost, la toata viata mea, la toate greselile care le-am facut, la toate lucrurile bune care le-am facut si realizez ca poate nu sunt cel mai bun copil, nici cel mai mare filozof, dar de un singur lucru sunt sigur; acela ca am ajuns sa renunt la prea multe lucruri pentru o singura persoana. Incepand de la lucruri marunte, ca atractia ochiului, ajungand pana la familie si prieteni…

Nu se leaga deloc una cu cealalta nu? Familia si prietenii nu au nici macar o legatura pentru cativa, altii sunt de parere ca prietenii sunt niste oameni de care ai nevoie atunci cand vrei sa iesi la o bere, un suc, insa eu si poate nu sunt singurul care are parerea aceasta, cred ca prietenii sunt o a doua familie. Niste oameni simpli, ce nu au nevoie de ceva de la tine pentru a-ti fi prieteni, au nevoie ca tu sa fii langa ei si nu banii care ii ai, masina pe care o ai si multe alte lucruri materiale…Au nevoie de un OM langa ei, de un suflet aparte, de un sentiment de bucurie din partea ta.  Chiar daca esti trist sau plangi ei sunt langa tine, plang cu tine, dar si rad cu tine, sufera cu tine, dar se si bucura cu tine. Totul se leaga atunci cand sunteti cu totii, totul e mai mult decat perfect, chiar daca apar discutii si probleme, totul se discuta, totul are o rezolvare, nimic nu este neorganizat. Alaturi de ei se intampla aproape totul, alaturi de ei traiesti clipele frumoase ale vietii.

In viata noastra cotidiana este mereu loc pentru ei, este mereu timp pentru ei, oricat de mult ne doare gaandul ca odata si odata ei nu vor mai fi, trebuie sa gandim cat se poate de logic, pentru ca ei, mereu vor fi langa noi, oricat de Sus sau de Jos s-ar duce…I will never forget THEM!

Despre mine am sa scriu despre tine!

Nu imi gasesc cuvintele singur ca sa pot sa scriu despre tine…Asa ca voi cere ajutorul Simonei Popescu, mai exact de o lucrare de-a sa… “Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine”.

Ma gandeam sincer prima data sincer sa scriu despre viata, despre cat de cacat este viata mea, dar m-am gandit ca atata timp cat tu esti cea mai importanta persoana din viata mea, voi scrie despre tine…despre rabdarea cu care incerci sa imparti apele atator vorbe despre tine, care te bruiaza, te micsoreaza, te impiedica, te falsifica, te destrama…Ai o mie de simturi, iradiezi, te strebat senzatii si viziuni pentru care nu esti pregatita, te opresti din drum plina de panica, de parca ai fi vazut o stafie, un sarpe pe trotuar, de parca ar urma sa te faci tandari.

Se petrece ceva de neinteles si nu stii cine-i de vina, esti obosita…nu mai poti, curgi in Himeria. Te intorci intreaga si muta si-ti vine sa canti, sa citesti o carte buna, sa gafai alergand, sa dispari plutind pe un nor. Te recunosti?

Despre mine, dar mai ales despre tine, care esti la inceput si despre tine care te pregatesti sa parasesti jungla bogata, primejdioasa, gonind ca o proasta in savana pustie…

Despre elanul si balmajeala cu care ai parcurs atatea faze ale informului, amoralitatii, aiurarii, suavitatii lancedem faze ale naivitatii tampem ale rusinii, destramarii, ingalarii furiei de doi bani, vinovatiei. Te-au dat la fund, te-au mutat, te-au supus. Dar ti-au sporit indarjirea.

Despre forta uriasa si nestiuta pe care ai simtit-o de atatea ori printr-o brusca dorinta de a merge pe un drum pustiu, la nesfarsit, zile si nopti, fara teama, cu un rucsac in spate si cu aer mult in jurul tau.

Despre amestecul asta de iubire pe care il intelegem numai tu si eu ce sa mai zic?  Nu esti nici fierbinte, nici rece, ci si fierbinte si rece.

Despre noi as vrea sa stii ca nu vreau sa te fac sa faci ceva ce nu-ti doresti, despre mine, o sa fiu bine, despre tine…Iti doresc tot binele si tot ce vrei tu!

Despre mine…nu mai e nimic de spus, despre tine…niciodata nu se va termina romanul!

Sperante pentru viitorul nostru, al tuturor!

Ne indreptam cu pasi marunti, dar alesi cu grija, spre ceea ce noi vrem sa numim „Viitor”. Nu stim ce ne poate astepta, nu stim ce avem de castigat, nu stim ce avem de pierdut, nu stim ce vom ajunge, nu stim cat va dura acest asa numit „viitor”, stim insa  ca vrem sa iubim cu adevarat, stim ca avem nevoie de tandrete, stim ca vrem fericire, dar nu ne gandim la ceva: Cine va fi acea persoana care va reusi sa ne ajute cu toate acestea, cine va fi persoana care ne va fi alaturi la bine si la greu. Oare vom reusi sa avem grija de persoana aia, oare avem puterea sa ii oferim fericirea si dragostea meritata? Noi, cei ce ne intrebam aceste lucruri, POATE vom reusi…

De la o varsta mult prea „frageda”, cum le place unora sa spuna, intampinam probleme, griji ce nu ar trebui sa apara atunci, dar intampinam si poate cele mai frumoase lucruri…ne facem amintiri, ne provocam sufletul sa reziste la sentimentul cel mai frumos numit „IUBIRE”, si pe care nu vrem saa-l pierdem niciodata! Realizam pe zi ce trece ca avem nevoie de el, ca a intrat in rutina si nu ne putem lipsi de el nici macar cateva momente…

Trece timpul, ajungem dependenti si fara acest „drog” ne mistuie sevrajul neputintei, ne distruge psihologic doar prin simplul fapt ca nu este. Ni-l dorim, dar nu de la toata lumea putem sa-l avem, nu de la oricine…mereu exista cineva special pentru fiecare dintre noi! Poate acea persoana nu constientizeaza ca il are, sau poate doar nu vrea sa accepte ca il are, dar TU, cel ce l-ai vazut si l-ai simtit in preajma acelei persoane stii sigur ca il are si vrei sa o faci sa inteleaga… O iubesti nemarginit de mult, dar in timp ce faci asta o ranesti cum nu se poate mai rau, o sufoci cu iubirea ta…

De ce acele persoane ce au „chemarea iubirii” nu vor sa accepte? De ce ranim persoanele pe care le iubim? De ce nu putem sa fim fericiti tot timpul? De ce sa profitam mereu de putinele momente in care suntem fericiti? De ce se inmultesc Sperantele si Tristetile?

Cine citeste aceste randuri scrise de un prozator foarte neindemanatic, un prozator ce intr-o zi isi doreste ca toate intrebarile sa aiba un raspuns… Il rog sa imi raspunda cum crede el la aceste intrebari!

Lupta!

A trecut o luna, au trecut doua, trei si uita-ma…Am ajuns la un minunat numar de cinci luni, cinci luni in care tot ce mi-am dorit a fost ca toate persoanele ce au stat langa mine in tot acest timp sa inteleaga sentimentele care le am si ca tot ce se intampla, probabil, se intampla cu un anumit motiv…Ma chinui de la inceput sa il gasesc, sa il fac sa dispara, sa distrug tot ce sta in calea fericirii mele…Insa degeaba pentru ca „alerg dupa cai verzi pe pereti”. Nimic nu gasesc relevant, nimic nu inteleg din tot ce se intampla, dar nu ma las! Arunc totul din calea mea si incep iar cautarile. Pentru un moment credeam ca am gasit ceva insa era doar un lucru uitat ce ar putea pune probleme doar in anumite situatii, dar nu prea importante…Nu reusesc sa gasesc nimic singur, asa ca incerc sa vorbesc cu persoanele apropiate din viata mea (nu prea multe) si doar una imi inspira incredere. Asa ca ma destainui acelei persoane cu absolut tot ce am pe suflet, iar spre mirarea mea intelege deosebit de bine. Asa ca incepe sa-mi puna pe masa totul. Imi rascolesc gandurile, apoi mi le pun cap la cap si aleg din tot ce mi-a spus doar ce e concret si oarecum de folos…

A trecut o luna si traiesc cu impresia ca nu am rezolvat nimic, ba chiar mai mult, ca am facut greseli majore ce m-au afectat sentimental foarte mult…Acum incerc sa schimb totul, sa fac totul cum trebuie, sa nu mai ascult nimic de la cei ce cred eu ca sunt invidiosi! Ma las dus de valul vietii in speranta ca voi reusi sa ajung undeva unde totul va fi cum trebuie, nu cum vreau eu pentru ca nu va fi asa niciodata, macar cat sa simt fericirea…

Incetul cu incetul ma misc spre o noua lume, o lume voi spera sa fii doar Tu, sa fim doar Noi, sa simt cu adevarat fericirea, sa ma las dus de sentimente, sa ating apogeul vietii mele! Asa ca, in concluzie, vreau ca Tu sa intelegi ca tot ce fac are un rost, are o menire, sa intelegi ca TE IUBESC!

Etape

O vad, o simt, luminita de la capatul tunelului este posibila, dar pe masura ce inaintez imi dau seama ca e din ce in ce mai departe. „Mda, o iau razna…”, dar nu se poate, totul este real. Fiecare dintre noi are de parcurs cate un tunel. De la fiecare la celalalt, toate sunt diferite. Unele sunt luminate, cu usurinta de parcurs, insa altele nu au decat o sclipire de lumina ce te cheama spre ea, dar pana a ajunge ai de infruntat multe obstacole, unele facute chiar de tine. Nu spune nimeni ca este usor, dar nu totul se rezulta la usurinta de a trece printr-o problema, ba din contra, cu cat suferi mai mult, cu atat esti mai atent pe drumul tau. Si intr-un sfarsit ajungi, toti ajungem pe cai, cum am spus mai sus, mai mult sau mai putin usoare, insa abia acum inepe greul pentru cel care a avut drumul usor in tunel. Ramas singur, fara niciun sprijin, se chinuie sa afle cum se fac anumite lucruri elementare insa totul este impotriva lui deoarece nu le-a intampinat pe parcursul drumului, iar acum cand se afla in fata lor nu stie cum sa le abordeze. Pentru cel ce nu a avut nimic cat timp a parcurs drumul si a intampinat probleme, ii este usor sa le rezolve.

Dupa ceva timp apar in viata tuturor probleme din ce in ce mai mari. Unii poate se hotarasc sa-si intemeieze o familie; ei bine acestia vor intampina greutati foarte mari in acest sistem corupt, iar poate unii dintre ei, dupa cativa ani de chin cedeaza, altii se lupta in continuare, chiar daca reprezinta o lupta cu morile de vant. Dar sa fim sinceri, nu toti au parte de asta, ba din contra, prea putini.

Alte persoane se refugiaza in munca si neaga tot ce este in jurul lor. Ce rezolvi cu asa multa munca? OK, o casa noua, o masina noua, haine elegante, dar cu ce te incalzesc aceste lucruri materiale, atata timp cat nu ai pe nimeni langa tine sa te incalzeasca sufleteste. Oamenii care merg pe acest tipar, realizeaza aabia cand sunt pe patul de moarte ca nu exista cineva sa-i inmaneze o cana cu apa, pentru ca cineva sa-i mosteneasca toata truda! In timpul vietii au parte de toate placerile, dar la sfarsit tot ce iau cu ei sunt doar 4 scanduri si lasa in urma un nume ce va fi cunoscut doar pentru cativa ani.

Parerea mea este aceea ca nu acesti oameni duc o viata fericita, ci aceia ce gusta viata bucata cu bucata. Astazi se distreaza cu prietenii, maine o cunoaste pe cea ce va urma sa-i fie sotie, dupa ceva ani apare primul copil si tot asa. Da, asa ai pentru cine munci, dar sa nu uitam nici de partea cealalta: Atata timp cat te-ai hotarat sa faci acest lucru, trebuie sa fii sigur ca vei reusi cu ce sa ai grija de ei si cum sa faci aproape orice dorinta posibila. Trec anii si te trezesti la o varsta de 70 de ani alaturi de copii si de nepoti la masa ce avea sa fie ultima pentru tine. Te simti asa de „plin”, incat te uiti la ei si iti dau lacrimile, iar ultimele tale cuvinte sunt geva in genul:

„Am avut pentru ce, dar mai ales pentru cine…Acum va las in voie, iar eu…