Oameni multi in cimitire,
Loc de lacrimi si suspine.
O durere infernala
Precede moartea banala.
Cate un cortegiu trece,
Insotit de un vant rece.
Fata sumbra din sicriu
Ma roaga sa nu ajung tarziu.
Plansul este descarcare,
Cascada de lacrimi amare.
In zadar sunt bocitoare si ascutite tipete
Cand sicriul e coborat, lent cu un scripete.
Trece un an, mai trece unul,
Primesc chemare de la strabunul.
Accept fara sa ma gandesc
Si plec fara sa clipesc.
Sa ma planga lumea toata,
Sau sa nu planga vro-data,
Sa-mi puna flori pe mormant,
Nu vreau cavou, vreau in pamant…
🙂
Like pentru initiativa de a posta asta 🙂